intermezzo: si cine este far' de pacat, sa ridice primul piatra

iar cine sta-mpotriva dezbinarii noastre, sa vorbeasca acum, ori pe veci sa taca.
marti sunt 3 ceasuri rele, daca te uiti la film. "a walk on the moon" ar fi trebuit sa ma duca in spatiu, de unul singur, inchis intr-o capsula cu beculete pe pereti, sarmale la tub si stele clare. calatoria s-a dovedit a fi ceva mai scurta si fara escala: am ajuns doar pana la mine, in locul cu spaime, frici, greata, ura, multa prostie si demoni. ori: subsolul semiconstient, amenajat precum am vazut noi ca s-ar purta dulapurile prin iad, de-a valma si cu ranjetul murdar al lenjeriei la vedere.
cheia filmului astuia a intrat piezis in broasca si-a deschis larg usa catre umbra. curios, am lasat intunericul sa ma traga inauntru, fiindca eram asezat confortabil intre niste perne...
nu stau acum sa-ti povestesc un film pe care banuiesc ca l-a vazut toata suflarea pana la varsta asta, afara de mine, care, prin definitie, aflu ultimul. viggo mortensen si diane lane se iubesc ca la sfarsitul lumii, sau ca la inceputul tuturor lucrurilor si fac toate cele pentru care dumnezeu s-a rusinat si dansul si ne-a dat afara din rai. problema dianei este ca e maritata si are doi copii. viggo n-are nicio problema, el este ceea ce liev schreiber, tatal celor doi copii, a uitat sa mai fie la momentul cand s-a apucat sa repare televizoare, drept job. pentru bani, adica, daca nu s-a inteles...
problema mea, pe de alta parte, este ca pot sa-i iau oricand jobul lui liev, desi nu stiu prea multe despre lampi si tranzistoare dar pot sa invat ca oricare altul.
mi-ai spus ca o femeie inseala daca: 1. nu vrea sa-si piarda barbatul (?!) sau, 2. l-a pierdut deja.
(deja imi scapa motivele pentru care o femeie NU si-ar insela barbatul.....)
nu mi-ai raspuns daca noi avem impreuna un 1 sau un 2. ai zis ca eu sunt ala care trebuie sa aleaga. daca n-as avea simtul umorului, as numi asta sarcasm. asa, incadrez propozitia drept malitie si-o las sa-mi devoreze, incet, ouale.
nu mai am somn, si mi-am pierdut concentrarea asupra lucrurilor simple. stiu ca e doar un film idiot si ca e marti, insa ai jucat prea bine scena cu cascada... si m-a rupt orgasmul ala avut de tine intr-o rulota plina de haine, sub lumina televizorului, unde afara de voi doi nu mai conta nimic. Omul facea, derizoriu, primul pas pe luna, iar eu incercam sa inlocuiesc rezistente si condensatori.
si te-am invidiat din inima fiindca diane lane a putut sa spuna "i am so, so sorry" asta in timp ce eu nu mai aveam nimic sa va  raspund, fiindca unde ma prabusisem, in primul rand nu mai aveam aer sa respir. eram singur pe luna, fix asa cum mi-am inchipuit la inceputul filmului ca voi fi, ascuns  confortabil intre perne, numai ca nu se savarsise vreo calatorie ci incepuse, din nou, un incert drum catre iertare, pe care habar n-am daca pot sa merg.
si-am inteles ca mai degraba indur oricare vina proprie decat vreo vina a ta.